Bolile autoimune și sistemul digestiv – vreo legătură?

De ceva vreme bolile autoimune se întâlnesc din ce în ce mai frecvent în rândul populației generale. Statisticile spun că femeile sunt mai afectate decât bărbații (78% dintre persoanele cu boli autoimune sunt femei). 

Într-un articol anterior am subliniat importanța stilului de viață în evoluția bolii și am propus câteva schimbări care nu pot aduce decât beneficii. Se știe că există o susceptibilitate genetică în ceea ce privește dezvoltarea bolilor autoimune dar acest lucru nu se traduce printr-o relație directă. Adică susceptibilitatea genetică nu este suficientă pentru a dezvolta o boală autoimună. Noile studii susțin că un alt rol important îl are permeabilitatea crescută a intestinului care favorizează pătrunderea în organism a unor toxine și care declanșează răspunsul imun. 

Pentru a întelege mai bine aceste noțiuni cred că ar trebui să înțelegem cum funcționează intestinul, și cum se poate ajunge la o permeabilitate mai crescută. Intestinul subțire este organul cu cea mai mare suprafață a corpului, aproximativ dimensiunea unui teren de tenis. El este expus continuu la agenți bacterieni și alimentari. Această expunere este valabilă pentru toată lumea deoarece toți mâncăm, bem lichide și uneori nu ținem cont de ceea ce ar fi benefic ci doar mâncăm ce ne iese în cale. Intestinul conține de asemenea și cea mai mare colecție de celule imune (aproximativ 70% din toate țesuturile limfoide din corp). 

În interiorul intestinului se află aproximativ 130 de miliarde de bacterii, formate din mii de specii, cunoscute sub numele de bacterii comensale. Aceste bacterii descompun alimentele și sunt în același timp un mecanism de apărare împotriva colonizării cu agenți patogeni.Contactul dintre bacteriile comensale și intestin se face prin intermediul stratului de celule epiteliale care asigură funcții digestive, neuroendocrine și imunologice. Între celulele epiteliale se află joncțiunile strânse- ele au o mișcare foarte bine stabilită, se deschid și se închid în funcție de diverse semnale. Zonulina este modulatorul joncțiunilor strânse și participă la echilibrul dintre toleranță și răspunsul imun. La pacienții susceptibili genetic cu dereglare zonulinică, poate apărea autoimunitatea.

În momentul în care bariera este compromisă, cum se întâmplă după expunerea la radiații, chimioterapie, alte toxine, etc, apare răspunsul imun la antigenii care trec bariera. În funcție de antigenul care a reușit să treacă bariera aceste boli arată diferit. În ultimii 50 de ani alimentele de bază au suferit multiple transformări – un exemplu ar fi cel al glutenului care este corelat cu un risc crescut de a dezvolta boli autoimune și boala celiacă. Boala celiacă este cel mai bun exemplu de legătură directă între expunerea la gliadină/gluten prin intermediul permeabilității crescute a intestinului și predispoziția genetică. Glutenul crește permeabilitatea intestinului, fapt ce determină o absorbție mai mare e acestuia în circulație.

La indivizii susceptibili sistemul de zonulină este principalul mecanism repsonsabil de dereglarea joncțiunilor și de perpetuarea procesului autoimun. Zonulina este prezentă în intestin cu rolul de facilita pasajul fluidelor, a macromoleculelor și leucoccitelor dar aceste proteine par a fi în cantitate mult mai mare la cei cu boli autoimune rezultând într-o permeabilitate crescută. Studiile arată că glutenul poate modula secreția de zonulină. Din momentul în care glutenul este scos din alimentație, nivelul zonulinei scade, anticorpii se normalizează iar intestinul își reia funcția de barieră (intestinul se reface in totalitate). Pe langă boala celiacă și în alte boli autoimune (diabetul tip 1, scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă) apare o permeabilitate intestinală crescută. 

Bibliografie :

ncbi.nlm.nih.gov

researchgate.net

ifm.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *